The Midnight Club

Inainte de examen...

2009-01-20T04:13:00.003+02:00

Hmm... Nu a trecut decat o zi de la ultima mea contributie la blog... insa, in aceasta ora tarzie, simt ceva ce-mi sopteste sa mai scriu ceva...

Mine... un examen de IT care nu valoreaza decat 2 puncte ECTS, insa, pentru care toata lumea e foarte egitata... e la ora 17 deci am timp sa dorm ba chiar si sa mai invat. Mine, adica astazi, isi ocupa postul Obama. Astazi a fost o zi faina... am ras mult, am avut multa energie, am avut musafiri, am gasit un zbor ieftin pt mine si familia mea catre botezul unui nou membru de familie din Germania... totul a fost bine...

Si totusi ma gasesc aici la sfarsit de zi, singur, gandindu-ma... ma framanta un gand... cat se paote de serios si de "la punct"... aseara dupa ce am terminat de scris postul anterior mi-am mai citit si celelate posturi si am dedus o concluzie putin alarmanta... Intodeauna cand scriu ceva, cand imi scuip sifletul sau cand creez ceva, tonalitatea a acestor creatii este una sumbra. Tema recurenta a frustrarii fata de societate si deznadejdii fata de propriu-mi viitor este iarasi ceva ce ma sperie.

Par a nu-mi gasi locul... par a apartine unei lumi care e diferita fata de cea reala si care exista doar in capul meu... de ce ma autoexilez fata de societate? Oare asta e? Sunt o persoana sociabila, imi place sa fiu inconjurat de oameni... sau nu?

Ah, e tarziu si maine am treaba... iar ceea ce ma framanta acum pe mine este ceva ce doar deschide drumul spre multe intrebari care oricum nu mi la pot raspunde.

Nu ma intelege gresit, am avut o zi buna, totul e bine si stiu pentru examen... insa... nu stiu de ce trebuie sa ma culc asa des cu ideea ca ceva lipseste sau ca ceva nu e bine, iar apoi sa ma-mi fac munca de convingere pentru a adormi cu cuntrariul...

Cat altii se uita la meci...

2009-01-18T21:06:00.004+02:00

Notificarea comment-ului lui tudor, care a rasarit printre cateva scrisori de la EYP Austria si alte notificari de pe Facebook, mi-a trzit bucatica de materie cenusie in care era memorata existenta acestui blog. Astfel, am hotart sa mai contribui la el, varsandu-mi o parte din ganduri pe acest taram virtual care nu are incotro doar sa te ASCULTE.

In aceasta lume care, desi nu foarte indepartata geografic de a noastra, este, totusi, atat de diferita, omul isi pune intrebari si isi da raspunsuri. Problema e ca raspunsul nu e niciodata concret, astfel nu e niciodata satisfacator, ba, mai mult, chiar deschide calea spre noi intrebari... Da stiu... cam vag si ciudat, nu? Pai... asta sunt eu... omul care vede lucruri pe care multi nu le vad si nu vede ceea ce cu totii vad... adica ciudat...

Recitind pasajul pe care tocmai l-am scris realizez ca nu prea spun multe ci, mai degraba, ma rotesc in jurul aceluias punct care e si el ca o pata... nedefinita... imprecisa... o pata care nu ar trebui sa fie...

Sa elaborez: intr-o lume unde INDIVIDUALISMUL este stapan peste tot si toate, anumiti parametrii umani pe care m-am zbatut sa ii mentin ai mei dealungul existentei mele, si care pentru mine erau importanti, aici se dizolva in imensul vid interuman al unei societati, aparent extrem de diferite fata de cea din care provin eu. Deja sunt aici de ceva vreme insa nu pot nici acum sa nu raman stupefiat de atitudinea pasiva a tuturor persoanelor, care, parca, intodeauna se uita drept si nepasatori de lumea inconjuratoare, mergand pe drumul lor aproape la fel de robotic si calculat ca si conductoarele din cipurile iPod-urilor sau iPhone-urilor care le sunt singura companie. Dilema mea este adancita si mai tare atunci cand, contrar tuturor celorlalti, ma opresc si ma uit in jur pentru a vedea atata arta, atata splendoare si atata istorie si spiritualitate care emana din toate cladirile din jur si din tot mediul inconjurator. Singurii care mai par a fi interesati sunt niste turisti care fac poze dupa poze, insa, care, si ei, se dau de gol cand pozeaza cu mai mare entuziasm o masina de politie Smart decat un monument istoric.

Cand vad fetele odihnite si senine a acestor oameni, ma gandesc, oare la ce se gandesc... la azi? la maine? caci la ieri cu singuranta nu. Sa fie oare cu totii adeptii trairii pentru moment, care e atata de promovata acum in lume? Oare chiar pedestralul pe care si-ar ridica ei prezentul este unul al rutinei zilnice care e inflorita de cate o cafea scumpa la Starbucks, un cocktail la sfarsitul zilei sau o partida de sex fara complicatii la sfarsit de saptamana? Oare se gandesc la maine si muncesc zi de zi pentru a atunge niste teluri stabilite cu ani, luni sau saptamnai inainte? Oare sacrifica prezentrul pentru un viitor ipotetic? Iar persoanele acelea care dorm pe strada, sau se drogheaza sau vand kebap o viata intreaga, persoanele care nu au fete odihnite si curate, sunt ei oare cei care au gresit? care nu s-au gandit la maine? sau, in cazul dependetilor de droguri, cei care au refuzat sa accepte astazi-ul?

Acesta este adevarul pe care il caut... acesta este lucrul la care eu ma gandesc... de ce? fiindca nu stiu la ce altcefa sa ma gandesc... trebuie sa stiu pentru a continua, caci pana nu posed adevarul pe care il caut, nu posed nimic, nicio directie, niciun tel, nicio intelegere a situatiei. Trebuie sa stiu... sunt oare pe calea succesului? Sunt eu un viitor carierist, un om care se va integra intr-o societate unde individualismul si viitorul este totul chiar daca asta inseamna sacrificarea momentului? Sunt oare pe calea esecului? Un om pierdut pe fluviile vietii, incapabil sa-si gasesca drumul, care in cele din urma cade prada unei existente banale, jalnice, patetice care suge spiritul din om pana cand moare? Sau... sunt eu... oare... doar cel care vede aceste lucruri, cel care cauta o lume care, paote nici nu exista... sunt eu cel care cauta utopia si, cautand-o, nu vad ceea ce altii vad? ca utopia e chiar in fata mea si ea se numeste viata si trairea momentului?

Aceasta este adevarul pe care il caut... acest ansamblu de idei inconclusive care se scurg in derectii opuse si formeaza pata in jurui careia mi se invarte existenta... dar... acesta sunt eu... ciudatul care vede multe dar nu vede ceea ce e cel mai simplu de vazut...

5 in 5 parti

2008-09-09T15:20:00.003+03:00

ne ducem draq.
unu sta pe loc, ceilalti se imprastie. oare cum va fi ? ne va fi dor unul de celalalt ? vom pastra legatura sau se va duce totul pe apa sambetei?
orase noi, oameni noi, program nou. vom uita de vechile prietenii sau va fi cum ne-am imaginat? ca vom fi la fel de buni prieteni si peste ani si ca ne vom intalni si cand o sa fim parinti/bunici ... ?

oradea,cluj,bucuresti,viena,timisoara

predictie:

2008-05-12T23:29:00.004+03:00

pentru cei interesati, sau la curent cu situatia din lume;
Cunoscand situatia din Burma (Myanmar) unde junta militara detine puterea de mai bine de 4 decenii, acum dupa recentul ciclon ce a provocat pagube atat materiale cat si umane catastrofale, implicarea atat a ONU cat si a mass-mediei internationale, si in consecinta asezarea micii tarisoare ce pana acum nu i-a fost acordata importanta pe harta lumi, in spotul reflectorelor, va avea consecinte fatale pt "elita" conducatoare. Asemeni unei groape de gunoi prea saturate de vesnica-i conditie, oamenii au inceput sa se revolte impotriva conditiilor inumane la care sunt supusi dar si a incetinirii cu care administratia da dovada in rezolvarea crizei umanitare. Iar cei reprimati pana acum vor vedea in subitul puls de atentie internationala un prilej excelent pentru a-si vocifera dezaprobarea si nemultumirea. Si de aici, doar un pas spre revolta generala si implicarea fondurilor americane pentru detronarea unui nou regim din "the axe of evil".

Cat despre Romania ? Blaga nu va iesi primar in capitala, Basescu nu va prinde al 2lea mandat iar noi in Oradea vom avea in turul 2 un candidat UDMR (ca de obicei defapt). La bac vom vedea surprinsi note astronomice la "catindati" ce aduc mai degraba a pulbere stelara .. iar noi 5 vom sta candva la vara la bere cu p*la in izmene (sau la soare, ma rog)

bac

2008-04-22T00:52:00.001+03:00

BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureaţi, -te, subst. 1. S.n. Examen general pentru absolvenţii liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituţie de învăţământ superior. ♢ Titlu obţinut în urma acestui examen. 2. S.m. şi f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat. // sursa

Cuvantul blestemat, care, mai devreme sau mai tarziu, inspira tuturor frica.
Este ciudat sa auzi de la batranii care au cu un an mai mult decat noi, cei care traim aceasta frica, cum ca bacul este o gluma, o tampenie si ca nu ar trebui sa ne stresam. Sigur, unii din voi au putut copia pe rupte, dar ne putem baza pe chestia asta? Bineinteles ca nu..

Ca totul sa fie si mai usor, variantele finale apar tarziu: 18 aprilie sau cand dracu' au aparut. Anul trecut au fost 100, nu combinari de n luate cate k! Anul trecut in februarie/martie deja erau publicare variantele. Si sa nu mai vorbim de gradul de dificultate...

Ce vrei sa faci in viitor? Conteaza? Trebuie pusa o amprenta pe tine, o stampila. Trebuie sa fii categorisit si tu ca si bade' Ion din fundul satului. Diferenta este ca el pe parcurul a patru ani de liceu are note mult mai bune decat tine, si probabilitatea ca el sa poata copia la bac este mult mai mare.
Trebuie sa fii etichetat cu o nota pentru cat de bine ai tocit la romana niste comentarii. Trebuie sa inveti la romana ca si cei de la celelalte profile, ca deh, la romani nu conteaza. Mate-info fiind trebuie sa facem biologia si chimia ca si cei de la bio-chimie. Romana ca si cei de la filologie. Este corect? Bineinteles! Ei din clasa a 10a nu au mai pupat matematica si se impiedica de calcularea notei de plata intr-un bar, dar nu asta conteaza. Ei sunt capabili sa faca un comentariu la un nivel mult mai inalt..

// copiat de pe biscuite stricat

Emperor of Rome

2008-04-19T14:12:00.004+03:00

Given a chance what is greater
than to undertake the greatest denger?
Jump into the unkown, take some with you
convince yourself that what you do is true
not just for yourself, when you have others
to protect you from all the monsters...
Hide behind a branch , cover up with a leaf,
slumber during the massacre, healed by relief!
Emperor of Rome send your legions to the fight
whilst you are prepared for flight
in case golry dies in the flames of defeat
which wouldn't burn your watery feet
that leave a watery trail to wash away
all that has changed or went astray...

Get rich or die trying,
why not start by lying,
why not kill trying?
Do great by cheating
be breave by fearing
win by dying...
I'm losing the feeling
that anything has meaning...

Emperor of Rome! I call you out!
Come before your crowed of doubt!
Wear you still your golden image
or will you still try to allege
that you are the one chosen
from betwinxt the Gods arosen
who does all for the better
when all around is sour and bitter?

Emperor of Rome! Look upon the world you rule!
You are they and they are you, yet, you fool,
perasite of happiness, cheater and believer
if you'd gone to Hell and back you still couldn't see her!

Protected may you be,
and maybe you'll never see
the eyes of the one truely sunk
in the mud of the glory you have sprung...
But beware Emperor of Rome, for you know it to be true,
that you are him, and he is you!

2 ore neasteptat de surprinzatoare

2008-04-17T21:28:00.004+03:00

Azi (-joi) am avut parte de vizita Principelui Radu din Casa Regala a Romaniei in sala festiva a prea minunantului nostru C.N. "M. Eminescu", care, dupa propriile lui spuse, a avut intaietate in fata celorlalte scoli oradene datorita vechimii pe care cladirea noastra o are in rolul educational (300 de ani). Nefiind foarte entuziasmat la inceput, casa regala starnindu-mi putina admiratie din 1927 incoace, nefiind dotat nici cu sacoul obligatoriu prezentei, am pasit in sala oarecum contrariat, ba chiar curios, sa vad "marele eveniment".

Spre surprinderea mea, atentia mi-a fost captata inca din primele minute ale discursului Principelui, care mi-a facut impresia unui intelectual rasat ce stie ce spune si cum sa-si aleaga cuvintele, dotat fiind cu un extraordinar simt al realitatii dar si cu un magnetism ce a captat si atentia celorlalti din sala deasemenea. Pe langa faptul ca a abordat o multime de teme (si cu cat realism si simt analitic!), se stia ca vroia un dialog cu elevii, acesta fiind si principalul motiv al vizitei sale. La o intrebare adresata de el noua, a raspuns colegul Sebi, onorat membru al acestui blog, dupa care am avut si eu ocazia sa-i pun o intrebare care insa s-a transformat intr-un mini discurs de ~15 min din cate am inteles. Abordand o tripla problematica ce avea o subtila legatura cauzala (diferenta est-vest in interiorul continentului european, prezenta de-a lungul istoriei a personalitatii carismatice in tarile Balcanice si imposibilitatea Romaniei de a se reprezenta cu succes in exterior daca in interior e un cacat), trebuie sa spun ca nu ma asteptam sa primesc un raspuns atat de bine structurat si gandit cum mi-a dat el. Si lucrul ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca si el a inteles ca drumul nostru mereu numit "tranzitie" este defapt lupta intre mentalitatile trecute si cele prezente, in care nici una nici alta nu este mai breaza actualmente.

O vizita ce m-a impresionat din toate punctele de vedere. Nu ma asteptam la o asemenea figura, dar avand in vedere studiile pe care Principele le avea trecute in biografie, in sinea mea nu cred ca ma asteptam la mai putin. Overall? Am o carte semnata de un membru al Casei Regale (a carei admiratie mi-a fost reintarita), am o poza cu el, profa de isto, dira si o secretara si nu cred ca voi mai avea probleme cu vreun profesor in putinul timp care o mai ramas de petrecut in liceu, avand in vedere periajul adanc ce mi l-au facut. Felicitari si tie Sebi - cica am fost la intaltime. Doar 2 dintr-o sala cu 200-300.

Si felicitari Principelui Radu. Mi-a reaprins speranta, ca intr-adevar mai exista oameni, atat doar ca trebuie sa-i cauti acolo unde te astepti mai putin.

Unde ne e locul.

2008-04-08T15:24:00.004+03:00

Voi contribui si eu la acest blog, de obicei abordand teme sociale, politice, istorice si mai mult sau mai putin retrospective.

Pentru debut, m-am gandit sa spun cateva din ideile mele despre recentul Summit NATO, in caz ca v-a interesat, l-ati urmarit sau macar ati stiut ca a avut loc. De obicei, o asemenea reuniune de lideri politici si sefi de state anticipeaza luarea unor decizii sau cel putin, exemplificarea pozitiilor de putere curente care au loc la nivel mondial. Daca in primul caz, deciziile nu au auvt prea multa greutate in ceea ce ne priveste (deci da, ramanem cu vize pt SUA [nu ca ar fi fost 0.1% posibil sa scapam de ele pe seama glumelor lui basescu]), in cel de-al doilea scenariu, caracteristicile clasei noastre conducatoare s-au vazut (mai bine zis li s-a simtit putoarea) de la distanta.

Pe scurt, am fost de rasul lumii. Noi (prin reprezentantul nostru fidel - pers. #1 in stat) pupam in cur americanii, ne doare la "banana" de europeni (respectiv traditionalul tandem franco-german, reprezentativ pt EU) iar in ceea ce-i priveste pe rusi, le reclamam "incalcarea de drepturi ale popoarelor" ca si cum ei ar fi imperiu si ar ocupa cu forta alte popoare si ca si cum ai nostri nu fac asta in fiecare zi, calcandu-ne in picioare dreptul de a fi reprezentati cu demnitate si corectitudine.

In schimb, probabil ca noi, prostii de rand, vom plati mai mult pentru mc. de gaz, in spatiul european vom fi in continuare priviti ca ciorile (tiganii) (care, in schimb, fac o treaba atat de buna din a ne reprezenta) aducatoare de belele in timp ce in propria-ne tara vom face ce stim mai bine sa facem: bagam rahatul sub covor si ne lustruim pantofii doar atunci cand avem musafiri si ne facem tara europeana doar pentru 4 zile - nici acelea nelipsite insa de alti reprezentanti de seama autohtoni, cainii comunitari - ca apoi, cand balciul se termina, sa ne scufundam in acelasi moloz ce ne caracterizeaza viata, in eterna noastra surprinzatoare patrie, Romania.

Banane pe volan

2008-04-07T23:07:00.003+03:00

Astazi am fost cu un prieten, si el contribuie la blog, la o plimbare in dreapta si stanga prin oras cu masina sa. La un moment dat, cand trebuia sa acordam prioritate altor masini care veneau din sens opus intr-o intersectie ne uitam in fata. Acolo se afla un autoturism negru a carui sofer tinea sprijinita de volan o banana pe care o decojea. Nu stiu de ce dar ni s-a parut extraordinar de nostim gestul respectiv in acel moment in care, in principiu ar trebui sa acorzi atentie la ceea ce se intampla pe carosabil. De ceva vreme incoace sunt sofer si pasager dar pana acuma nu mi-a fost dat sa vad asa ceva. Am vazut oameni care au baut cafea sau suc , au mancat ciocolata sau mai stiu eu ce, dar atunci cand am vazut maiestria necesara pentru a decoji o banana deasupra volanului intr-o intersectie efectiv mi s-a taiat respiratia.

Jazz

2008-04-07T22:41:00.013+03:00

Ritmuri, fraze muzicale taioase,
Din atatea culturi scoase,
Voci, sunete line,
Sa te aline...

Abstract, impredictibil,
Armonios, sensibil;
Adesea disonant,
Dar, totusi, consonant.

Intervale imposibile,
Acorduri inversabile:
Universuri stabile
Indoind legile.

Tandrete si asprime
Ura si iubire,
Doruri si vise
Interzise...

Viata! Burgheza, eleganta,
Exotica si indepartata,
Crima si pedeapsa,
Nemurire ingereasca!

Teme banale, complicate,
Cu versuri, cantate,
Muzica profunda,
Care afunda...

Bossa nova, dixieland, cool, swing, funk, fusion, smooth, groove sau electro,
Indeiferent de timp, de provenienta,
Au ceva de spus, o experienta,
Mesaj mai greu de vazut dar mai satisfacator
Cand il descifrezi din acel minunat decor!

http://www.sky.fm/uptemposmoothjazz/
http://www.istanbuljazz.com/JcsRadyo.html
http://www.sky.fm/jazz/
http://www.sky.fm/bossanova/

Bucuria de a da cu oamenii de pamant

2008-04-06T20:55:00.004+03:00

Astazi am avut antrenament. Desi a plouat si nu am fost prea multi, am facut un mic joc. [fotbal american]
Ultimele zile nu au fost prea fericite asa ca am profitat de ocazie pentru a-mi descarca nervii. Am reusit sa-i dobor pe cativa de mai multe ori, si parca m-am simtit mai bine.

Ma bucur ca de data asta nu a fost nevoie de pereti pentru a-mi varsa nervii.

Clubu lu' Noapte

2008-04-06T14:46:00.002+03:00

Bine, n-am tradus exact numele blogului dar imi place sa-i spun asa. Ma "dixtreaza". Precum restul degeabistilor, si de la mine se asteapta sa prestez despre scris si povestiri emotionale din viata mea. Problema mea e ca n-am ce scrie. Uite, ei au gasit fiecare cate un subiect(bine baietii !) dar eu n-am despre ce sa scriu. De ce ?

Chiar foarte simplu. Blogul meu era sustinut in totalitate de intamplari pesimiste si dramatizari. Acum nu prea mai e cazu asa ca practic am ramas fara subiect.

Singura chestie care ma apasa de ceva timp incoace este viitorul. Eu nu vreau sa am problemele oamenilor mari. Simplu. Cand ma gandesc ca nu peste mult va trebui sa ma ocup de astfel de probleme .. intr-un fel ma panichez. Putin mai tare. Hai fie, chiar foarte tare.

"Ieste" super ca n-o sa mai am parintii pe cap 24/7 dar pentru aia voi plati un pret scump. N-are rost sa detaliez dar gandul ca voi fi de capul meu si ca va trebui sa ma descurc de unu singur ma sperie. De faptul ca pana la un anumit nivel eu imi voi controla viata. De mine va depinde daca luna viitoare voi muri de foame sau daca voi putea iesi linistit la o bere in oras. Daca va trebui sa recuperez toata materia in 3 zile ca am fost un lenes sau daca voi putea sta ceva mai linistit inainte unui examen. Daca o sa fiu dat afara de la servici sau daca o sa fiu apreciat.

Lucrurile astea ma alarmeaza. De un singur lucru mi cel mai frica. Oare ma voi putea controla ? Oare voi rezista tentatiilor unui oras mult mai mare ? Oare ma voi descurca fara prietenii din liceu ?

Oare voi supravietui ?

Re: Recreatie

2008-04-06T10:57:00.005+03:00

RELAXÁRE s. f. 1. acţiunea de a se relaxa. ♢ liniştire a nervilor; destindere. ♢ scădere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformaţia lui rămânând constantă. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiţii, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa)

Ma rog, partea cu sitemul termodinamic nu cred ca se aplica aici.
Deci asta zic expertii... de acord... relaxarea e destindere, e abandonarea tensiunilor dramatice. Asta ce inseamna? Inseamna sa nu te gandesti la ele!

Uitandu-te pe tavan sau in gol nush cat de mult ajuta, adica eu personal daca ma uit la tavan, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la ceva, acel ceva fiind deseori problemele vietii, astfel nu ma relaxez ci intru intr-o stare vegetativa macinatoare in care sunt constient de probleme dar totusi nu fac nimic.

Relaxarea pentru mine inseamna sa joc tenis, sa inot, sa cant la chitara, sa cant, sa ascult muzica. Toate astea sunt activitati care imi plac foarte mult si ma tin concentrat la ceea ce fac chair atunci, astfel uit de celelalte, deci, ma relaxez.

E important sa gasesti ceva ce-ti place foarte mult, un hobby, sau sa gasesti o melodie ale carei cersri te definesc, sau un stil de muzica care iti place foarte mult, pentru a te putea cufunda intr-o alta lume pentru acele cateva minute de relaxare.

Fiecare om trebuie sa isis gaseasca singur aceste lucruri. Eu, spre exemplu, cand ascult muzica pentru a ma relaxa, nici macar nu intru pe mess, nu fac nimic doar o ascult, sa nu fiu perturbat de nimic altceva.

Mai e un factor foarte important, zic eu: relaxarea e mult mai dulce cand ti-ai terminat toate treburile. Cand stii ca ti-ai facut datoria si ai facut tot ce ai avut de facut si apoi te resfatesti cu ceva ce-ti place spre a te destinde, simti ca totul e meritul tau si mu te mai bantuie nici macar o particula din constiinta care iti zice ca "mai ai treaba".

Pa!

Recreatie

2008-04-06T00:27:00.004+03:00

Fiecare cu metodele lui de relaxare.. Unii privesc in gol, altii admira tavanul..
Eu personal caut o metoda prin care sa ma relaxez. In ultima vreme orice as face nu ma simt relaxat. Tot timpul ma enervez repede, si parca tot timpul sunt obosit.

Ajung acasa gandindu-ma ca am avut o zi plina, epuizanta si ca ma voi bucura de bine-meritatul somn. Din pacate nu este asa. Orice as face nu pot adormi inainte de 3-4 dimineata. Rezist a doua zi, dar deja rezist de cam multe saptamani. Nu sunt deloc mai energic dupa ce beau cafea/redbull.
Recordul personal: 5 energizante [3 Rockstar (0.5l) si 2 RedBull] si 3 cafele.

Era o vreme in care dormeam 1-2 ore pe noapte si apoi la sfarsit de saptamana dormeam 12-13 ore in continuu. Urmatoarea saptamana la fel..
Acum in schimb, dorm 3-4 ore pe noapte si nu ma mai bucur de intinsul somn de jumatate de zi.

Tu cum te relaxezi?

Debitatie poemistica

2008-04-05T17:44:00.002+03:00

Hello!

Sunt mandru sa postez prima chestie pe acest nou blog!

Acum cateva zile, am avut o perioada de cateva minute in care iti incercam sa imi limpezesc capul, dar tot esuam, nu puteam sa renunt a ma mai gandi la ce este de facut, la ce-i in jurul meu. Asa ca am luat un pix si am inceput sa scriu... nu ma intrebati dc mi-o venit totul pe engleza, caci nici eu nu inteleg.

Mind's Insimplicability

It's so hard, so terribly hard
to clear ones thought of all inside...
to put all things aside,
to focus on the moment only
which is Heavenly and Holy
for as short and insignificant
as it is,
it contains Eternity,
an obscure desire,
as wild as fire,
that drives you to insanity
if you try to persue it,
or even percieve it...

It's dreadful how you are bound to yor concius self;
never able to let yourself go.

Of course, why would you?
Self preservation is a strong fellow!

But still, imagine letting go in a way like never before
forgetting about all that you adore,
about your shining star,
about all you are;
get rid of hate,
that unorthodox state,
lose time
to get to the moment,
the moment you want so much
to grasp, to clutch...

And, then, the last thing to do:
Most hard to make true
is to let go of letting go,
clearing out the last of thoughts
creating a void of the mind
so that you may finally find
the gateway,
the gateway to the stairway
that leads you to the eternal, paranormal, elemental,
to where you are everywhere and anytime,
while everywhere is right here and anytime is right
now!

........................................................................................

Such selfabandonment is not really conceivable,
nor possible
for the living
who are bound to think, to feel,
maybe Death brings such a state upon one
once one's gone...
Maybe not, for then
we would all go to
the same place after
we die...
Even if we try
to be better people,
there would be no difference
between us and the killer
and life would lose meaning,
as the Bible would lose it's teaching.

Maybe void of thought belongs only to the Holy,
to God, our supreme protector and judge.
Only He having the privilege of being everywhere, anytime,
with His total objectivity
and clarity
over all that is
over all the breathes.

Yet here I am, man,
trying to rid myslef of my carnal chains,
to find new lanes,
to see the the truth,
the absolute truth,
the light! -

...............................................................................

But...
It's so hard to clear onesthought,
to put yourself, feelings, beliefs
aside...

Mda, deci nu e cea mai impresionanta "opera" de a mea, dar a fost creata spontan, in cam 15 minute, si contine niste ideatici.

Servus-tok!

Ce vede lumea

2008-04-05T14:03:00.001+03:00

Noi am inceput acest blog pentru ca aveam nevoie de un loc unde sa ne putem asterne gandurile in liniste(prin liniste ma refer la faptul ca nu multa lume o sa le citeasca). Pornim de la un concept simplu, un fel de evidenta a ceea ce ne intereseaza si ne trece prin cap.

Ma gandeam la discutii purtate in ultima vreme despre cum anume suntem perceputi de catre cei din jur, cum ne auto-percepem si cum ii percepem noi pe cei din jur (stiu ca suna ciudat dar urmeaza imediat concluzia). Practic am realizat ca pentru fiecare persoana din jurul nostru avem un nou mod in care vad ei ceea ce se afla in jur. Inca nu prea pot sa trec peste faptul ca exista oameni care din punctul meu de vedere nu prea au calitati salvatoare, dar care se percep ca fiind ceva iesit din comun. Cred ca cel mai puternic sentiment pe care il simt fata de astfel de oameni este invidia. Ii invidiez pentru ca eu nu ma simt asa cand este vorba de cum arat, cum gandesc sau cum procedez. Asadar concluzia este ca transmit o urare de bine tuturor celor care nu prea au probleme in ceea ce priveste propria persoana.