Bine, n-am tradus exact numele blogului dar imi place sa-i spun asa. Ma "dixtreaza". Precum restul degeabistilor, si de la mine se asteapta sa prestez despre scris si povestiri emotionale din viata mea. Problema mea e ca n-am ce scrie. Uite, ei au gasit fiecare cate un subiect(bine baietii !) dar eu n-am despre ce sa scriu. De ce ?
Chiar foarte simplu. Blogul meu era sustinut in totalitate de intamplari pesimiste si dramatizari. Acum nu prea mai e cazu asa ca practic am ramas fara subiect.
Singura chestie care ma apasa de ceva timp incoace este viitorul. Eu nu vreau sa am problemele oamenilor mari. Simplu. Cand ma gandesc ca nu peste mult va trebui sa ma ocup de astfel de probleme .. intr-un fel ma panichez. Putin mai tare. Hai fie, chiar foarte tare.
"Ieste" super ca n-o sa mai am parintii pe cap 24/7 dar pentru aia voi plati un pret scump. N-are rost sa detaliez dar gandul ca voi fi de capul meu si ca va trebui sa ma descurc de unu singur ma sperie. De faptul ca pana la un anumit nivel eu imi voi controla viata. De mine va depinde daca luna viitoare voi muri de foame sau daca voi putea iesi linistit la o bere in oras. Daca va trebui sa recuperez toata materia in 3 zile ca am fost un lenes sau daca voi putea sta ceva mai linistit inainte unui examen. Daca o sa fiu dat afara de la servici sau daca o sa fiu apreciat.
Lucrurile astea ma alarmeaza. De un singur lucru mi cel mai frica. Oare ma voi putea controla ? Oare voi rezista tentatiilor unui oras mult mai mare ? Oare ma voi descurca fara prietenii din liceu ?
Oare voi supravietui ?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
O sa supravietuiesti. Trebuie sa te obisnuiesti sa spui nu tentatiilor. Sa spui nu unei beri cand esti chemat in oras in timpul sesiunii. Sa-ti vezi de treaba, sa fii prunc cuminte.
"Oare ma voi descurca fara prietenii din liceu?" Ce p*** mea ba ca nu murim!!! Nu uitam unii de altii! Ce dracu..
Post a Comment